Dar tu, îi zise celui de-al doilea, ce-ai făcut cu piersica ta?- Am mâncat-o. A fost atât de bună, coaptă şi fragedă...- Şi apoi?- Păi, am aruncat sâmburele şi m-am dus la mama să-i mai cer câteva, că tare bune erau.- Fiule, zise atunci omul cu întristare în glas, ai grijă să nu ajungi un om lacom că "lacomul mai mult pierde şi leneşul mai mult aleargă".
Dar ţie ţi-a plăcut piersica, a fost bună? - l-a întrebat ţăranul şi pe cel de-al treilea fiu al său.- Nu ştiu.- Cum nu ştii, da’ ce-ai făcut cu ea?- Am vândut-o. M-am dus cu ea în târg şi am dat-o cu zece bani. Uite-i!
- Fiule, tu sigur o să ajungi mare negustor, dar ai grijă că nu toate sunt de vânzare în viaţă; mai ales, nu ceea ce ai primit de la părinţi.În sfârşit, ţăranul l-a întrebat şi pe ultimul băiat, cel mai mic dintre toţi.
- Dar ţie ţi-a plăcut piersica?- Nici eu nu ştiu, tătucă.- Cum, şi tu ai vândut-o?- Nu, tată. Eu m-am dus în vizită la prietenul meu de peste drum, care e bolnav, şi i-am dus-o lui. S-a bucurat mult pentru ea şi mi-a mulţumit din suflet.Cu lacrimi în ochi, tatăl şi-a luat copilaşul pe genunchi şi I-a spus:- Nu ştiu ce te vei face tu în viaţă, dar ştiu că, indiferent ce drum vei urma vei fi un bun creştin şi asta e tot ce contează.„Lăsaţi copiii să vină la Mine!”(Sfântul Teodor Studitul)